Misiunea Duhului Sfânt

Când vine vorba de Duhul Sfânt, există multă confuzie în biserică. Teamă, neînțelegere, uneori chiar abuz. Dacă ai petrecut destul timp în lumea bisericii, știi exact despre ce vorbesc.

Subiectul acesta pare să fie o piedică constantă pentru credincioși. Fie neglijează lucrarea Duhului, fie o abuzează. Și abuzul este tot o formă de neglijență. Deci practic, Duhul Sfânt e neînțeles la ambele extreme.

Dar asta nu ar trebui să fie normal. Duhul Sfânt a fost turnat pentru Biserica lui Isus Hristos. Trebuie să înțelegem cine este El și care este misiunea Lui.

Vechiul Testament e plin de simboluri și povești care, singure, sunt interesante și au lecții morale. Dar când ajungem în Noul Testament, realizăm că aceste povești erau doar umbre ale unor realități spirituale mult mai profunde.

Ia Arca lui Noe, de exemplu. E o poveste dramatică despre judecată și salvare. Dar în Noul Testament descoperim că arca e un simbol al lui Hristos. Isus a spus: "Eu sunt ușa. Dacă cineva intră prin Mine, va fi mântuit." Judecata a venit prin potop, dar exista un singur loc de salvare: arca, care îl prefigura pe Isus.

Acum să privim la Geneza 24 – o poveste de iubire divină. Tuturor ne place romantismul. Ghici ce? Și lui Dumnezeu îi place. Dumnezeu e foarte romantic.

Avraam, părintele credinței noastre, a ascultat chemarea lui Dumnezeu și a plecat din Ur al Caldeilor fără hartă, fără GPS, fără coordonate. Doar "Ai încredere în Mine." La final, Avraam a descoperit ceva incredibil: țara nu era recompensa. Moștenirea nu era premiul. Dumnezeu însuși era.

Poți predica la milioane de oameni sau poți să faci diferite slujiri și unii cred că asta e vârful relației. Dar romantismul de a vorbi la mulțimi mari se epuizează repede. După ce luminile se sting și rămâi singur în camera ta, trebuie să descoperi adevărata comoară.

Nu e mulțimea. Nu sunt aplauzele. E Isus. El e premiul.

Acum Avraam are un fiu – Isaac – care e încă singur. Îl trimite pe servitorul său, Eliezer, înapoi în țara natală să găsească o soție pentru Isaac. Eliezer călătorește mult și ajunge la fântână, locul de adunare, unde se roagă:

"Doamne, fie ca fata potrivită să-mi ofere apă și apoi să adape și cămilele mele."

E o cerere mare. Cămilele beau mult. Dar chiar înainte să termine rugăciunea, apare o tânără frumoasă – Rebeca. El îi cere de băut, iar ea spune:

"Domnule, nu numai că îți voi da apă, îți voi adăpa și cămilele."

Aleluia. Domnul asigură.

Rebeca îl duce la familia ei. Eliezer întâlnește familia și din primul moment vorbește despre o singură persoană: Isaac. Se entuziasmează despre Isaac. "E puternic, înțelept, umil. Are umeri lați și o inimă de aur." Și adaugă: "E bogat – foarte bogat."

Deschide cufărul cu comori și inundă familia cu daruri – nu ca să-i câștige pentru el, ci ca să le arate gloria lui Isaac. Și ghici ce? Se îndrăgostesc de Isaac fără să-l fi văzut vreodată.

În cele din urmă, Eliezer întreabă: "Poate Rebeca să vină cu mine să se căsătorească cu Isaac?"

Familia o întreabă pe Rebeca: "Vei merge cu acest bărbat?"

"Voi merge," spune ea.

Rebeca se urcă pe cămilă și călătoria începe. Isaac era în câmp meditând. A ridicat privirea și a văzut cămilele apropiindu-se. Rebeca a ridicat privirea și l-a văzut pe Isaac.

L-a întrebat pe Eliezer: "Cine e bărbatul acela?"

Eliezer a spus: "E stăpânul meu."

Imediat, ea s-a acoperit cu vălul. Și apoi a mers direct la cortul lui Isaac. Fără curtare. Fără contract prenupțial. Direct de la "bună ziua" la luna de miere.

De ce? Pentru că era deja dragoste. De ce? Din cauza a ceea ce făcuse Eliezer.

Asta e imaginea. Avraam reprezintă Tatăl. Isaac reprezintă Fiul. Eliezer reprezintă Duhul Sfânt. Rebeca reprezintă Biserica.

Tatăl trimite Duhul să găsească o mireasă pentru Fiul. Deci care sunt darurile pe care Eliezer i le-a dat Rebecăi? Sunt un simbol al darurilor Duhului. Și acele daruri nu erau despre Eliezer – erau despre a o face pe Rebeca să se îndrăgostească mai mult de Isaac.

Să fiu clar: Darurile Duhului nu sunt menite să atragă atenția asupra lor. Sunt menite să ne atragă la Isus.

E adulter spiritual când darurile devin o distragere de la Dătător. Oriunde Duhul Sfânt lucrează cu adevărat, oamenii se îndrăgostesc mai mult de Isus.

Dacă focusul e pe manifestări în loc de Persoană... fii atent. Acela e un duh seducător.

Imaginează-ți dacă Eliezer, în acea călătorie, ar fi decis că o vrea pe Rebeca pentru el. Ce ar fi fost dacă i-ar fi sedus atenția? Asta fac duhurile seducătoare – mută afecțiunea de la Mire la ele însele.

Dar Eliezer nu a făcut asta. De la prima întâlnire până la predarea finală, totul a fost despre Isaac.

Când Duhul Sfânt se mișcă, există un singur mesaj: Isus. Isus. Isus.

Ioan 15:26 – "Când va veni Mângâietorul... El va mărturisi despre Mine."
Ioan 16:13-14 – "El nu va vorbi de la Sine. El Mă va preamări."

Duhul Sfânt nu primește niciodată un nume personal în Scriptură. De ce? Pentru că rolul Lui e să fie fără față și fără nume – să țină reflectorul pe Fiul.

Da, are multe titluri. El e Mângâietorul, Sfătuitorul, Duhul Sfânt, Duhul adevărului, Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos. Multe titluri care descriu ce face, dar niciodată un nume.

E același lucru în povestea lui Eliezer. Știm că numele lui era Eliezer dintr-o mențiune anterioară, dar în toată această poveste, numele lui real nu e niciodată menționat. Nici măcar o dată. Tot timpul e doar "servitorul".

Aproape de parcă autorul încearcă să-i șteargă identitatea din poveste, așa că nici măcar nu-l observăm. Atenția noastră e trasă înapoi la mireasă și mire, unde ar trebui să fie focusul.

Duhul Sfânt a venit să-L reveleze pe Isus, de aceea numele Lui nu e important.

Misiunea Duhului Sfânt e să-L preamărească pe Hristos. El nu vine să Se reveleze pe Sine, ci să ne ajute să-L înțelegem și să-L iubim pe Isus. El nu ne atrage atenția asupra Sa, ci ne indică spre Hristos.

Acum fii atent! Asta nu e doar misiunea Duhului Sfânt. E și misiunea noastră.

Suntem chemați să-i indicăm pe oameni spre Isus, nu spre noi înșine. Tu ești singurul Isus pe care mulți oameni îl vor vedea vreodată.

Deci, îi indici spre El sau îi atragi la tine? Modul în care îl reprezinți pe El îi face să se îndrăgostească de El sau îi face să-L urască și să vrea să-L respingă?

Altă întrebare: Atragi oamenii la Hristos sau la tine? Ești mai preocupat de propria ta reputație?

Asta e un motiv pentru care oamenii nu împărtășesc Evanghelia – sunt îngrijorați de ce vor crede oamenii despre ei. Sunt mai interesați să fie ei atrăgători decât să-L facă pe Isus frumos.

Treaba noastră nu e să câștigăm oamenii pentru noi. Treaba noastră e să-i câștigăm pentru El.

Aici se închide cercul. Duhul Sfânt e acolo să-i direcționeze pe oameni spre Isus, nu spre El însuși. Noi suntem de asemenea acolo să-i direcționăm pe oameni spre Isus, nu spre noi înșine.

Dar iată problema – tu de fapt nu poți să-L reprezinți pe Isus corect pe cont propriu. E imposibil. Nu vei fi niciodată la fel de frumos ca Isus, lucru pe care Dumnezeu îl știa. Și Dumnezeu a avut un răspuns.

Știi ce a făcut? Hristos Isus a murit. A înviat din morți. S-a înălțat la cer și apoi a trimis Duhul Sfânt promis.

Duhul Sfânt a fost turnat astfel încât Duhul lui Dumnezeu, care e acolo să direcționeze lumea spre Isus, vine acum să trăiască în tine.

Devii un agent al omnipotenței divine. Devii un reprezentant al lui Hristos, nu pentru că ești atât de incredibil, ci pentru că Dumnezeu însuși prin Duhul Sfânt trăiește în tine și e capabil apoi să-i atragă pe oameni la Hristos.

Nu e uimitor? De aceea a venit Duhul Sfânt – nu să ne dea frisoane, ci să-L facă pe Isus frumos.